Tipologia Unu Perfectionistul

Tipul rational, idealist: Principial, Controlat, Cu un scop in viata

La fel ca toata lumea, suntem incurcati in obiceiuri proaste, conflicte nerezolvate, idealuri neatinse, si credem ca atunci cand toate aspectele vor fi organizate pana la cele mai mici detalii, viata noastra va deveni perfecta. Insa cine hotaraste pana la urma ce inseamna „perfect”? Care sunt standardele dupa care apreciem ca am atins perfectiunea?

La inceput, mesajele pe care le percepem par foarte rezonabile, ne fac sa simtim ca functionam „normal”, directia este corecta, logica impecabila. Insa reperele se muta din ce in ce mai departe, iar normalitatea este inlocuita de constrangere in marea majoritate a activitatilor noastre. Mesajele care ajung acum la noi, pe langa faptul ca sunt subiective si arbitrare, devin daunatoare si manipulative, punandu-ne in situatia de a inregistra esec dupa esec.

Si cine oare ne transmite asemenea mesaje disfunctionale? Cine altul decat ego-ul nostru, vocea critica din interior care da „ordinele de mars” ale activitatii noastre mentale. Astfel, vizam standarde din ce in ce mai greu de atins, si daca incepem sa ne simtim nelinistiti, deprimati, pierduti, fara speranta, tematori, inraiti sau slabi, inseamna ca am inceput sa platim pretul scump al acestor standarde.

Ne chinuim sa fim buni, insa nu vom fi niciodata suficient de buni pentru propriul ego. In realitate, mesajul din partea lui suna cam asa: „esti bine sau acceptabil daca faci ceea ce este corect”.

Pentru a indeplini cerintele si conditiile impuse de acea voce interioara care ne vrea „binele suprem”, viata noastra se transforma intr-o goana dupa perfectiune: „cand voi fi perfect echilibrat, nu voi mai face greseli, voi putea organiza rational totul in jurul meu astfel incat sa nu ramana nimic nerezolvat, voi atinge perfectiunea”.

Persoanele care adopta acest model de comportament, au perceput din partea mediului inconjurator, undeva in copilaria lor timpurie, faptul ca acei oameni care fac greseli nu sunt acceptati, ci doar aceia care se comporta bine si care se incadreaza in sistem. Astfel, ei incearca sa depaseasca asteptarile celor din jur respectand regulile atat de riguros incat nimeni sa nu-i surprinda gresind, fiind severi cu ei insisi si devenind in mod „justificat” o marca a perfectiunii.

Prin urmare, piatra de temelie a identitatii celor din tipologia Perfectionistului, precum si tiparul emotional pe care il pun in scena pe parcursul vietii lor, este perceptia despre ei insisi ca fiind buni si responsabili, corecti si „maturi”, in timp ce ceilalti sunt considerati lenesi, ineficienti, neglijenti si iresponsabili.

MODELUL COMPORTAMENTAL

Semnalul de alarma – simtul unei intense obligatii personale

Gandul unui Perfectionist supravegheaza intotdeauna, pandind ocazia sa depisteze orice greseala, cu credinta ca este de datoria lui sa indrepte toate neajunsurile intalnite in viata: „Daca nu ma ocup eu, nimeni nu o sa aiba grija de asta!” In plus, este convins ca si daca ceilalti ar dori sa rezolve problemele, nu ar reusi sa actioneze la fel de bine ca el. Devine prin urmare extrem de fixat asupra remedierii, organizarii si controlarii mediului de viata, si in acelasi timp tensionat, serios si intolerant, focalizandu-se asupra deficientei lucrurilor.

Rolul social – Educatorul

In mod inconstient, reprezentantii acestei tipologii se considera persoane adulte si responsabile inconjurate de niste copii irationali, adoptand rolul educatorului – acela de a insufla intelepciune ignorantului, de a-i ridica de la pamant pe cei cazuti, de a le arata celorlalti cum sa faca ceva folositor si productiv cu vietile lor. Ceea ce nu par sa inteleaga este faptul ca desi propriile lor obiceiuri si metode pot sa fie extrem de eficiente pentru ei insisi, acestea se pot dovedi inadecvate pentru ceilalti oameni – nu tuturor le pasa daca raftul cu condimente este aranjat in ordine alfabetica…

A avea dreptate si a demasca problemele

Cei din tipul Perfectionistului au invatat ca pentru a fi iubiti trebuie sa fie buni, iar pentru a fi buni trebuie sa aiba dreptate. Acest comportament se manifesta ca o continua nevoie de a arata greselile sau a indica un mod mai bun de a face lucrurile. Simt ca e de datoria lor sa se contrazica cu altii despre diverse subiecte, de la politica la religie, muzica sau arta culinara, modalitatea lor de a comunica fiind de la adult la copil sau de la profesor la elev, pregatit sa sacrifice totul pentru adevarul sau, dar cu dorinta de a-si extinde idealul si asupra celuilalt.

Ordine, seriozitate, punctualitate

O parte din reprezentantii acestui tip sunt exagerat de atenti la curatenie, altii isi organizeaza timpul meticulos ori vegheaza la respectarea procedurilor la locul de munca, fiind vazuti de ceilalti ca niste persoane controlate, chiar rigide, care respecta cu sfintenie regulile si pun accentul pe corectitudine, organizare, logica si principii.

Autocontrul si autoretinere

In acelasi timp,  aceste persoane considera ca fiecare elan de spontaneitate le va fi criticat de lumea exterioara si depun eforturi remarcabile pentru a-si reprima orice impuls natural, acesta fiind catalogat ca fiind „inacceptabil” si blocat, ori transformat intr-o actiune „morala”. Aceasta refulare severa si sistematica a emotiilor le diminueaza considerabil energia psihica, de unde si impresia atat de frecventa de tensiune si de oboseala.

Furie, resentimente si frustrare

Cautarea continua a perfectiunii ii determina sa ceara foarte mult de la ei insisi, ceea ce duce inevitabil la o stare de frustrare si mai ales la o furie de care nu sunt intotdeauna constienti. A fi furios inseamna sa fii incontrolabil, adica sa fii imperfect si prin urmare cei din acest tip ajung adesea sa isi nege propria furie strangand din dinti: „NU sunt furios, incerc doar sa fac sa fie bine!”

VALORIFICAREA PUNCTELOR FORTE 

Darul tipului Unu

Reprezentantii tipologiei Unu sunt defapt militanti in cautarea unei logici acceptabile care sa justifice propriile actiuni si misiunea pe care o au de indeplinit in viata. Se straduiesc sa doboare obstacolele de tot felul, in special obstacolele de ordin moral, astfel incat spiritul uman sa poata sa straluceasca si sa transforme lumea. Ei lupta sa atinga valori morale tot mai inalte, chiar cu pretul sacrificiului personal.

Istoria umanitatii e plina de reprezentanti ai tipologiei Unu care au renuntat la o viata confortabila pentru ca au simtit ca au o chemare mareata. In India, Gandhi a renuntat la familia si la viata sa prospera de avocat pentru a deveni propovaduitor al independentei statului indian si al schimbarilor la nivel social prin intermediul non-violentei. Ioana d’Arc si-a parasit satul natal pentru a-l reincorona pe mostenitorul tronului  si a-i alunga pe englezi din tara.

Idealismul acestor reprezentanti ai tipologiei Unu a inspirat milioane de oameni, deoarece ei isi doresc sa fie de folos in cel mai bun sens al cuvantului. Sunt persoane de actiune, practice, care simt ca au o misiune, chiar daca aceasta este sa faca tot posibilul pentru a reduce din haosul pe care il vad in jurul lor. Ele sunt o tipologie rationala care utilizeaza mintea si actioneaza doar in virtutea logicii si a adevarului obiectiv.

Seriozitatea si simtul responsabilitatii ii motiveaza pe cei din tipul Unu sa fie sinceri intoate domeniile vietii lor. A fi sincer in vorbe nu este suficient pentru ei, ci vor ca si faptele sa fie serioase, sa te poti baza pe ele. Ei spun ce gandesc si fac ceea ce spun. Acest gen de integritate este pentru ceilalti emotionanta si inspiratoare.

Pe scurt, Perfectionistii isi doresc foarte mult sa fie niste oameni buni si actioneaza din dorinta de a face ceva pentru problemele pe care le vad in jurul lor. Ei vor sa arate altora ca nu e nevoie sa se resemneze in fata conditiilor grele si nedrepte din lume. Datorita realismului si obiectivitatii lor, gasesc mijloacele de a face schimbarea posibila si aleg cea mai buna solutie in situatia data.

Elemente practice care ajuta tipul Unu sa se transforme

„Perfectionismul este un abuz asupra ta insuti in cel mai mare grad.” Ann Wilson Schaef                                                                                                

Pentru Tipul Unu, provocarea este sa faca pace in lupta lor pentru perfectiune si pot face asta doar acceptandu-se asa cum sunt, fara sa se judece pe ei insisi sau sa ii critice pe cei din jur. Au nevoie de asemenea sa invete sa se relaxeze, sa devina mai flexibili si sa se simta confortabil, chiar daca au tendinta sa se impotriveasca realitatii si sa devina tensionati.

Pe masura ce constientizeaza ca vocea directoare a egoului nu este de fapt vocea divinitatii, ei descopera o abordare a vietii care le aduce mai multa intelepciune si discernamant, devin curiosi, optimisti si entuziasti, capabili de acceptare de sine, mai deschisi la o varietate larga de posibilitati.

Pin It