Hai sa recunoastem, ne place la nebunie sa avem dreptate! Satisfactia de a castiga o disputa, de a avea ultimul cuvant si a ne mentine tari pe pozitie, merita orice efort, orice sacrificiu. Orice, numai ca sa dovedim ca suntem mai buni decat adversarul, ca suntem niste invingatori. Invingatori, insa cu ce pret?
Pentru oricare om, diferenta dintre suferinta si vindecare presupune un singur act de vointa si anume iertarea – iertarea de sine, iertarea altora, iertarea unor intamplari, minciuni sau nedreptati, iertarea abuzurilor, nerecunostintei ori tradarii.
Am descoperit pe piata un volum impresionant de carti care ne indeamna la cunoastere de sine pentru a deveni persoana care ne-ar placea sa fim, a trai viata pe care visam sa o avem, si sa obtinem succes dupa succes in toate domeniile… De-a lungul timpului, multe cai spirituale si curente psihologice au incercat sa ofere metode si solutii care sa ne indrume in cautarile noastre de a ne incadra intr-o clasificare astrologica, numerologica, tipuri de personalitate, si multe altele.
Suntem atat de familiarizati cu noi, cei care suferim neputinte, esecuri, nefericire, incat ne este foarte greu sa vedem si celalalta latura a noastra, sa ne recunoastem si sa ne bucuram de partile noastre bune, de calitatile si potentialul nostru.
Gandurile ne fauresc realitatea. De aceea, tinem cu tot dinadinsul sa practicam gandirea pozitiva, cu speranta ca rezultatele vor fi pe masura asteptarilor noastre. Si-i dam inainte cu tot felul de sloganuri in care ne fortam sa credem, ca si cum, daca le repetam de suficiente ori, pana la urma vor avea efect.
“Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste universul si pe zei.” Inscriptie pe frontonul templului lui Apollo din Delfi
Cu totii suntem interesati de personalitatea noastra, cati dintre noi nu au facut macar o data, de curiozitate, un test dintr-o revista? Si totusi, multi oameni sunt luati pe nepregatite cand trebuie sa raspunda la intrebarea “Cine sunt eu?”
Persoanele care au idealuri in viata isi stabilesc scopuri constiente si productive, pe masura abilitatilor pe care le au. Este o caracteristica esentiala a celor care isi controleaza la un nivel ridicat viata.
Nu pot sa ma organizez daca scopul meu principal este „sa dau ce e mai bun in mine” – este o sarcina prea vaga. Scopul meu trebuie sa fie urmatorul:
Cine se considera cat de cat trecut prin viata si mai are si ceva notiuni legate de spiritualitate, sigur a gandit/declarat/argumentat macar odata aceasta perla din putul gandirii profunde. Eu una am spus-o de mii si mii de ori, cu convingere si bunacredinta, evident. Dar, stii cum e, viata bate filmul si intr-o buna zi m-am trezit ca nu pot sa mai aplic reteta asta salvatoare, desi aveam nevoie disperata sa mai functioneze macar odata, fiindca nu puteam sa ma scot din rahatul in care eram in momentul respectiv.
So, am intors armele si am zis sa ma fac avocatul diavolului, sa combat aceasta credinta cum ca nimic nu e intamplator si ca undeva s-a dat cu ciocanelul in masa si ni s-a trasat destinul ferm si definitiv.