„Cresterea nestavilita a nevrozelor in vremea noastra este generata nu doar de stres si progresul tehnico-stiintific, ci in primul rand de progresul caderii general umane” – spune intr-un interviu psihiatrul ortodox Dmitri Alexandrovici Avdeev.

Si tot el ne talmaceste intelesul acestei caderi: „La baza profunda a diversei simptomatologii nevrotice sta imputinarea dragostei din inima omului – iar unde nu este dragoste se parguiesc nepasarea, dusmania, intoleranta, irascibilitatea, mania, invidia, frica.”

Stiinta a inceput sa vorbeasca limpede despre stransa interdependenta dintre bolile sufletesti si cele trupesti cu 200 de ani in urma, cand a folosit pentru prima data termenul psihosomatic: psiho – de la cuvantul grecesc care inseamna suflet si somatic – ceea ce tine de corp.

Adeseori sufletul ii da de inteles omului din ce pricini a aparut o boala sau alta. Cu toate acestea, cei mai multi aleg sa se refugieze in diverse tipuri de narcotizare asa cum sunt alcoolul, drogurile, libertinajul, jocurile de noroc, mancarea si chiar munca, decat sa cerceteze mai adanc ce anume ii impiedica sa traiasca impacati si fericiti.

Suntem grabiti. Cautam confortul imediat. Alegem calea cea mai usoara. Luam pastile pentru durere de cap, insomnie, pentru stari de agitatie nervoasa, dureri de spate, depresie, aritmii cardiace, colici biliare, pentru orice ne deranjeaza si ne incetineste activitatea cotidiana, cand am putea sa ne oprim si sa ne intrebam: dar oare de ce ma doare pe mine capul? De ce mi-am pierdut linistea si somnul? Ce se intampla cu mine, ce anume nu functioneaza bine? De ce ma simt incordat si rigid?

Abia cand ajunge pe patul de suferinta, omul incepe sa se intrebe care este sensul vietii lui si de ce a trait pe fuga pana atunci. Pentru ca, intre-adevar, pricina multor boli se afla in caderea sufleteasca si spirituala in care ne complacem.

Am sustinut mereu ca avem nevoie de o igiena interioara asa cum avem nevoie de curatenia pe care o afisam la suprafata. In fiecare dimineata ne trezim si ne spalam, ne parfumam, alegem haine curate si avem grija sa nu ne murdarim sau sa mirosim urat. Ne ferim de microbi prin toate mijloacele pe care civilizatia moderna ni le pune la dispozitie.

Insa, pe de alta parte, nu respectam orele de masa sau mancam ceea ce stim ca ne afecteaza sanatatea, bem uneori fara masura, nu renuntam la fumat desi cunoastem ce efecte are fumatul asupra organismului nostru, lancezim pe unde apucam in loc sa ne facem un program de miscare si relaxare activa, stam in fata televizorului si ne expunem avalansei de mizerii care ne sunt servite fara menajamente, cand am putea alege o lectura care sa ne imbogateasca intelectual, sufletesc si uman.

Cum de am ajuns sa dam mai mare importanta hainelor, machiajului si imaginii decat organismului, sanatatii si vitalitatii nostre? Ignoram sa ne protejam, ba chiar alegem cu dezinvoltura excesul, lenea, comoditatea. Corpul nostru ar merita mai multa grija si consideratie, avand in vedere ca nu il putem schimba ca pe o haina uzata si ca avem nevoie sa functioneze cat mai mult si cat mai bine de-a lungul vietii.

Pentru toate aceste abuzuri asupra propriei persoane ar trebui sa cautam raspunsuri nu atat in plasturi impotriva fumatului sau in diete ori pastile de slabit, ci ar fi mai bine daca ne-am intreba sufletul de ce anume ar avea nevoie ca sa fie fericit, ce il bucura si ce il implineste cu adevarat.

La un nivel mai profund, curatenia interioara ar trebui sa se ingrijeasca de acele aspecte ale vietii noastre pe care le-am  ingropat adanc ca sa scapam de suferinta sau de efortul unei schimbari majore de comportament. Oricat de mult ne-am preface ca nu exista, emotiile negative reprimate cauta un mod de a iesi la suprafata, luand forma unor afectiuni fizice si psihice pe care nu le mai putem evita la nesfarsit.

Cu o simpla privire putem identifica suficiente surse de suferinta si boala pe care le-am putea inlatura cu conditia sa ne dorim linistea si sanatatea sufleteasca:

  • relatiile toxice, parteneri de care nu vrem sau nu putem sa ne detasam, desi am primit destule dovezi ca nu sunt sanse sa atingem fericirea si implinirea impreuna
  •  resentimentele sau razbunarea fata de o persoana sau mai multe, emotii care ne erodeaza incetul cu incetul linistea si pacea interioara
  • inflexibilitatea, nemultumirile de tot felul fiindca tinem mortis ca totul sa iasa asa cum ne asteptam noi
  • critica si autocritica, sau cautarea nodului in papura, in special in lucrurile minore
  • vigilenta nejustificata, nevoia permanenta de control
  • invidia si competitia continua pentru a avea mai mult si mai altfel decat altii
  • nepasarea si lipsa de compasiune pentru cei apropiati si in general, pentru alta fiinta sau vietate
  • victimizarea, ne place sa atragem atentia si compatimirea celorlalti, in loc sa cautam solutii pentru a iesi din situatie
  • infatuarea, vanitatea si dispretul
  • aroganta si agresivitatea
  • dezinteresul fata de o relatie sanatoasa si solida
  • impietrirea inimii fata de victimele care platesc pentru jocul nostru nevinovat de-a dragostea.

Fiecare dintre noi are un parcurs al vietii si numai de noi depinde daca acesta se desfasoara pe orizontala sau pe verticala. Cu totii putem aspira catre o evolutie ascendenta daca stim cum sa ne ingrjim in egala masura de cele trei dimensiuni ale fiintei omenesti si anume mintea, corpul si spiritul.

Deplasarea pe orizontala este cea mai comoda si cel mai des intalnita. Desi este lipsita de orizont si transcendenta, are meritul de a oferi acces liber la toate felurile de compensatii pe care le pomeneam mai devreme. Reprezinta existenta exclusiv terestra, in care patima inrobeste definitiv pe cel care alege sa se dedulceasca cu bunatatile palpabile care ii indestuleaza trupul, dar care sunt lipsite de valoare spirituala. Se spune despre acesti oameni ca traiesc fara niciun Dumnezeu, duc o viata lipsita de sens.

In realitate, virtutea este cea care conduce omul catre implinire, numai ca aceasta cale necesita efortul de a deveni constienti si de a vedea in profunzime, astfel incat sa putem discerne intre adevar si amagire, sa deosebim intre tendintele carora sa le dam curs si cele carora trebuie sa le opunem rezistenta.

Eliberarea de sclavia patimilor omenesti are pretul ei si necesita un proces de transformare, de reorientare a atitudinii intr-un sens opus celei pe care am practicat-o pana atunci. Travaliul cere disciplina, perseverenta si rabdare, insa cei care aleg aceasta calatorie spirituala in universul interior vor fi rasplatiti pe masura.

In Exercitiile spirituale ale lui Ignatiu de Loyola este expusa consonanta plenara a fiintei umane cu binele, adevarul si frumusetea divina:

„Sta in firea duhului bun sa dea curaj si putere, mangaiere, lacrimi, inspiratie si liniste sufleteasca, usurand lucrurile si indepartand toate piedicile, pentru a inainta in lucrarea binelui.”

Foto credit www.pexels.com

Nu pot publica comentarii.

Pin It