Despre mine

Adriana-NaneaSunt… cate putin din toate, pentru ca nimic din ce e omenesc nu mi-e strain.

Sunt si mama si sunt si copil, sunt si inteleapta si rebela, sunt si precauta dar si curioasa, sunt realista dar si visatoare, sunt o fiinta care gusta din toate, invata din tot si alege sa ramana deschisa oamenilor si intamplarilor vietii.

Am inteles ca flexibilitatea ma ajuta mai mult decat sa tin cu dintii de parerile si viziunea mea, ca seninatatea si acceptarea sunt mai bune decat indarjirea si respingerea, ca atunci cand aleg un singur mod de a ma exprima si le exclud pe toate celelalte, imi limitez creativitatea, experientele si posibilitatea de a ma implini.

Dintotdeauna am avut un imbold interior, am vrut sa stiu, sa inteleg, sa aflu mai mult despre mine si despre sensul acestei vieti pe care am primit-o, sa aflu rostul meu pe acest pamant primitor, minunat si intotdeauna uimitor.

Care este cea mai de pret lectie pe care am invatat-o? Ei bine, este ceea ce vreau sa impartasesc cu voi, nu de pe pozitia celui care este cunoscator al adevarului universal, ci cu toata dragostea, intelegerea si smerenia cautatorului, cu iubire si acceptare, cu bucurie si nadejde in suflet.

Aceasta lectie pretioasa, dupa ce am experimentat multa suferinta, zbateri in van, furie si indaratnicie, ura, renuntare, deznadejde, umilinta, frica si rusine, dupa ce am ajuns la fundul prapastiei si m-am reinventat, am renascut si am putut sa ma bucur ca sunt vie si intreaga, am aflat ca intotdeauna, intotdeauna, cea mai buna cale este calea de mijloc! Este o cale foarte fragila, o poti depasi fara sa observi uneori, insa important este sa te intorci la ea si sa te redresezi la timp.

Incercati sa intelegeti si sa va intelegeti mai mult, sa judecati si sa va judecati mai putin, depuneti staruinta in implinirea viselor voastre, insa nu cu orice pret! Fara patima si fara sa deveniti obsedati de un singur gand, gasiti-va bucuria in orice, si in niciun caz nu va indepartati de umanitate. Este ceea ce ne leaga, ceea ce ne uneste unii cu ceilalti! Deconectarea de la ce avem uman in noi adanceste suferinta, apropierea si imbratisarea vindeca.

Singura sansa pe care o primim cu adevarat este sansa pe care ne-o dam noi insine, ca o dovada suprema ca meritam, ca ne iubim, ne valorizam si avem incredere in noi insine.

Asta este tot ce conteaza, dragii mei!

Pin It