Bine te-am regasit! Acum, ca te-ai decis sa iti revendici dreptul de a trai acea stare de bine interior si de acord cu tine insuti, hai sa vedem care este urmatoarea etapa, mai bine spus, care este urmatoarea provocare.

Din experienta mea de coaching, fara sa uit insa de prima mea confruntare cu oglinda, dificultatea incepe atunci cand trebuie sa delimitezi ceea ce esti cu adevarat de ceea ce crezi depre tine ca esti.

Tot din experienta iti spun sa nu te astepti ca o sa-ti iasa din prima. Iti trebuie mult exercitiu si multa determinare pana incepi sa vezi rezultatele, ai tot timpul sa te apuce nelinistea si sa vrei sa abandonezi cursa. Pentru ca, din nefericire, cei mai multi se blocheaza fix in acest punct. Ca sa accepti cine esti tu cel adevarat, trebuie sa recunosti mai intai ca poate te-ai inselat si ca ai trait in confuzie o mare parte din viata ta.

Efortul de a trece mai departe este enorm, undeva inauntrul tau se prabuseste tot ce credeai ca ai construit pana atunci. Mai mult, te apuca frica de ceea ce te asteapta de aici incolo, frica de necunoscut, de durere, de efortul necesar pentru a-ti schimba perceptiile si convingerile actuale. Pentru ca, ce e in mintea ta acum? Un set de reguli si afirmatii pe care le-ai preluat de la mediul in care te-ai nascut si pe baza carora se sprijina cu convingere adevarul tau. Daca le-ai luat de bune, daca nu ti-a trecut prin cap sa le pui in discutie niciodata, daca nici macar n-ai stiut ca le-ai preluat de la altii si ca le perpetuezi la randul tau, atunci ele au devenit adevarul tau, asa cum isi spuneam.

Evident ca unele sunt ok, este simplu sa iti dai seama de asta: daca iti aduc binele si nu iti stirbesc identitatea, daca iti asigura dezvoltarea si evolutia fara conditii si compromisuri, atunci pastreaza-le si foloseste-le cu incredere.

Iata cateva astfel de convingeri benefice pentru tine: sunt ok asa cum sunt, am calitatile necesare pentru a-mi face planuri si a aspira la reusita, am dreptul sa ma bucur de viata, oricine este indreptatit sa isi implineasca viata, pot oferi bucurie celor din jurul meu, sunt demn sa fiu iubit asa cum sunt.

Daca iei aceste convingeri si le pui un nu in fata, o sa vezi ca nu este deloc placut sa traiesti cu ele si sa le crezi adevarate: nu sunt ok asa cum sunt, ca sa fiu ok trebuie… si inlocuieste tu cu ce ai invatat pana acum: sa demostrez celorlalti ca sunt cel mai bun, sa ma las pe mine pe ultimul loc, sa fac pe plac celorlalti, sa nu fac greseli, sa fiu competent, sa nu ma prinda nimeni pe picior gresit, sa imi iau toate masurile de siguranta, sa nu merg niciodata la risc, sa am numai experiente pozitive, nu trebuie sa imi arat sentimentele ca sa nu sufar, viata e o lupta fara sfarsit… cati oameni, atatea convingeri…

Greu, e foarte greu sa traiesti incercand sa fii mereu in garda, fiindca s-ar putea sa nu iti iasa de fiecare data si ce te faci? Te faci de ras ca nu esti tocmai ok asa cum esti, esti inacceptabil, deci…

  • nu ai suficiente calitati ca sa te afirmi, deci…
  • nu ai dreptul sa aspiri la reusita, deci…
  • nu meriti sa te bucuri de viata, deci…
  • nu poti sa oferi bucurie in jurul tau, deci…
  • nu esti demn sa fii iubit asa cum esti, deci…
  • asta ai ajuns sa crezi despre tine, asta este adevarul tau!

Acele adevaruri care ar fi trebuit sa fie baza ta de siguranta, devin dintr-o data o povara pe care o cari in spate uneori o viata intreaga. In loc sa te bucuri de rezultatele efortului tau, te simti obligat sa faci fata si sa pedalezi la infinit pentru a sustine in continuare imaginea ta de persoana ok.

Pana la urma,incercand sa te asiguri ca esti mereu pregatit sa afisezi aceeasi imagine dezirabila, nici nu bagi de seama ca pe figura ti-a aparut o minunata masca pentru a-ti veni in ajutor si a ascunde rictusul de oboseala… de acum poti sa te cuibaresti confortabil in spatele acestui alter ego zambitor si capabil sa multumeasca pe toata lumea. Numai ca…

… apare intrebarea existentiala: unde esti tu in fond si la urma urmei?  Te-ai ales cu un mecanism de aparare nemaipomenit, insa acest mecanism pare sa se intoarca impotriva ta, lasand loc unei confuzii de proportii. De ce spun asta? Pentru ca in spatele mastii ramai acel tu mic, trist si nemeritoriu, acel tu care s-a blocat din evolutie si pe care nu il bucura nimic din ce se intampla dincolo de masca, acel tu care e altfel si care supravietuieste descurajat, parasit si singur. Nu il mai intreaba nimeni nimic, nu il baga nimeni in seama, toata lumea a uitat de existenta lui. Si, din nefericire, ai uitat si tu…

Iata deci ca se confirma ceea ce spuneam la inceput, anume ca provocarea incepe din punctul in care va trebui sa separi ceea ce esti cu adevarat de ceea ce ai devenit. Intoarce-te acolo unde l-ai lasat pe acel tu mic, arata-i intelegere, mangaie-l, accepta-l si scoalte-l la lumina. Da-i dreptul sa se bucure de viata, da-i libertatea de a nu fi perfect, iarta-i greselile si neajunsurile si asa vei ajunge din nou la tine. Asa vei trai autentic. Asa te vei elibera.

Vine un moment in care iti dai seama ca lucrurile nu mai pot functiona ca pana atunci. Te intrebi ce vrei cu adevarat si observi ca nu ai un raspuns care sa cuprinda nevoia ta profunda de schimbare. Nu ignora acel moment, pentru ca este pretios. In loc sa cauti in afara o alta sursa de satisfactie, intoarce-te si asculta de unde vine acel strigat de ajutor si fii recunoscator ca l-ai auzit.

Nu mai amana nicio clipa, porneste in calatoria care te va aduce inapoi la sursa energiei vitale, a fericirii si implinirii tale. Asuma-ti acest drum si mergi pe el cu nadejdea ca vei ajunge la limanul mult dorit. Uneste-ti mintea si inima intr-un singur adevar: E randul meu sa fiu fericit! Si pe acest adevar intemeiaza-ti viata de acum inainte.

Da-mi voie sa iti sugerez cateva repere care sa iti dea siguranta si increderea ca ai pus inceput bun calatoriei tale. Nu uita, intrebarile potrivite iti vor da intotdeauna clariatea de care ai nevoie pentru a te indrepta catre solutiile potrivite.

  1. Traiesti cu o stare de fond de nemultumire?
  2. In ce masura te satisfac realizarile tale?
  3. Ai initiativa sau dimpotriva, iti este teama sa iti faci planuri, proiecte noi?
  4. Ai sentimentul ca exista un critic interior care iti dicteaza starile de spirit?
  5. Crezi ca duci o viata semnificativa si care este sensul ei?

Foto credit www.pexels.com

Nu pot publica comentarii.

Pin It