Avem-nevoie-de-iubire-adriana-nanea.ro

Avem nevoie de iubire ?

“Construim ziduri (mai nou din beton si sticla, stralucitoare, care emana prosperitate), ne echipam cu armuri si scuturi de protectie, apoi suferim pana la disperare ca nu putem comunica, ca nu ne putem intelege, ca nu putem trai iubirea si intimitatea.” Daniel Fusarea – Coach

Poate ca acum este cel mai bun moment sa te intrebi: eu de care parte aleg sa traiesc? Si ai de ales intre doua conditii ale vietii, doua carari ale caror destinatii fac ca existenta noastra sa fie o binecuvantare sau, dimpotriva, o povara: alegi dezvoltarea sau alegi supravietuirea, alegi sa traiesti in gratie sau alegi sa traiesti in iluzia controlului. Sa le luam pe rand si sa lamurim semnificatia fiecareia dintre ele.

Vei sti ca ai atins starea de gratie cand vei simti cum viata se deschide inaintea ta. Atunci iti vei da voie sa traiesti si sa te dezvolti liber, avand speranta si nadejdea ca iti poti implini viata, fiindca vei fi conectat in permanenta la credinta in bine si in bunul mers al lucrurilor.

In starea de gratie, totul in jurul tau capata o claritate aparte: primesti cu deschidere si cu intelegere fiecare dintre experientele pe care viata le asterne inaintea ta, observi cum devii mai adaptabil, mai flexibil, simti ca viata te sustine si iti ofera oportunitati ca tu sa te dezvolti conform darurilor tale.

Nu mai consideri ca trebuie sa demonstrezi ceva, renunti la competitiile si la comparatiile cu ceilalti, stii ca ai drumul tau si ritmul propiu ca sa il parcurgi. Nu-ti mai doresti sa fii in locul altcuiva pentru ca te simti bine cu tine insuti asa cum esti, inauntrul tau gasesti pacea si echilibrul care sa te sustina chiar si atunci cand treci prin situatii mai putin favorabile.

Accepti ca suferinta face parte din conditia umana, alegi sa nu ii opui rezistenta, sa nu acuzi pe nimeni, sa nu deznadajduiesti, sa lasi valurile vietii sa te poarte mai departe, chiar daca asta inseamna alte suisuri si ale coborasuri.

Nimic nu e static, totul este in miscare. A trai in control inseamna sa impiedici curgerea fireasca a emotiilor si prin ele, a vietii insasi. O inima inconjurata cu ziduri groase de aparare uita cum sa comunice, este decuplata de la iubire, speranta, credinta, generozitate, bine si adevar. Incercarea de a tine blocata aceasta tectonica a sentimentelor pare o nebunie curata, si totusi o multime de oameni fac din asta ratiunea lor de a fi.

Nevoia de a controla poate fi tradusa ca o absenta a plenitudinii, pe care omul o resimte dincolo de campul constiintei lui, fiind incapabil sa recunoasca starea de deficit in care traieste, vorbind despre un deficit afectiv, fireste.

Citeste si De la separare la intreg

Cum se ajunge la acesta lipsa? Sentimentele, emotiile si manifestarile afective sunt desconsiderate si reprimate dramatic, principala preocupare fiind aceea de a le tine sub control, a sta in garda, a nu se arata vulnerabil, pentru ca nimeni sa nu patrunda dincolo de bariera impusa. O eventuala relatie ar presupune sa fii pregatit pentru o lupta si nicidecum pentru o experienta bazata pe impartasire, deschidere, iubire, pe impreuna.

Acestia sunt oamenii care sustin cu tarie ca nu doresc sa devina “dependenti” si cauta sa isi pastreze autonomia fata de partenerul lor, fara sa stie ca ceea ce evita defapt este suferinta, din teama de a nu fi la un moment dat raniti, respinsi, privati de atentia si de iubirea celuilalt.

Pe baza acestui scenariu, apropierea reprezinta un pericol, schimbul de emotii iese incetul cu incetul din peisaj, intimitatea nu-si mai are rostul, astfel incat conditiile de a stabili o legatura afectiva autentica cu celalalt sunt reduse semnificativ. In cel mai fericit caz, daca si partenerul functioneaza dupa acelasi tipar, relatia dintre cei doi devine una de business.

In general, cei in cauza vin cu explicatii de genul: nu am timp sa ma ocup de familie, vreau sa imi construiesc o cariera, munca e pe primul loc si mai incolo distractia, nu imi pot permite luxul de a avea sentimente, daca nu ai bani mirosi a prost, sentimentalismul este pentru oamenii slabi, etc.

Totusi, pentru a compensa nevoia de afectivitate, aleg diferite modaliati de a se simti bine si a-si oferi placere, consumand cu lacomie mancare, bautura, bani, divertisment, realtii amoroase, muncind peste masura, orice numai sa nu se simta legati intr-o realtie cu o alta fiinta umana.

Sa luam ca exemplu o persoana motivata de succes. Nu este nimic rau in asta, insa atunci cand succesul este transformat in cerinta absoluta a vietii sale, va dezvolta anumite abilitati de reusita prin care sa isi asigure atentia si acceptarea celor din jur, inlocuind cu ele nevoia sa fireasca de a fi iubit neconditionat. Pe cale de consecinta, un esec va semnifica izolarea si respingerea sociala, iar in for launtric singuratatea si parasirea.

Indarjirea cu care intelege sa isi apere acesta imagine a succesului ii solicita un mare volum de energie, ajungand cu timpul intr-o stare accentuata de epuizare fizica si psihica, tensiune, iritabilitate, insomnie, dureri de cap, etc. Si asta pentru ca teama de esec este echivalenta cu teama de moarte, pentru ca singurul merit pe care si-l recunoaste este capacitatea de a reusi… de multe ori, renuntand la iubire, moralitate, umanitate.

Citeste si Nevoia de a fi tu insuti II

Se observa cum in spatele imaginii afisate se ascunde in realitate o lipsa a stimei de sine, mai mult, o alienare. E un fel de a spune: am sa ma fac iubit prin ceea ce demonstrez ca sunt in stare, prin ceea ce reusesc sa acumulez in comparatie cu ceilalti, pentru ca eu, prin mine insami, nu am nicio valoare, deci nu merit sa fiu iubit pentru ceea ce sunt.

Multi oameni au recunoscut ca, dincolo de succesul lor, sunt urmariti de un sentiment al neimplinirii. Iar dintre acestia, multi au renuntat sa se mai raporteze la lume prin prisma succesului si au cautat o alta cale de a-si implini viata devenind binefacatori, sustinand cauze umanitare, impartasind cu semenii lor sentimente de profunda compasiune, daruire, deschidere si iubire neconditionata.

 “Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta.” (1 Petru 1:22)

Mai devreme sau mai tarziu, cu totii suntem adusi in fata unui adevar simplu: forma suprema de atasament care sta la baza naturii noastre umane este iubirea. Nu este suficient sa stim ca iubirea exista, avem nevoie sa ne intemeiem viata pe acest adevar, adevarul ca iubirea ne insoteste de la inceputul si pana la sfarsitul vietii noastre.

Te indemn, asadar, sa-ti cercetezi inima si sa gasesti raspunsul ei la intrebarea: avem nevoie de iubire?

  • Te simti conectat la propriile emotii? Dar la emotiile celorlalti?
  • Iti este usor/greu sa iti impartasesti trairile interioare cu cei apropiati?
  • In clipa de fata te afli intr-o relatie in care daruiesti si primesti iubire?
  • In ce masura te simti implinit din punct de vedere afectiv?
  • Ai disponibilitatea de a ierta si de a merge mai departe?

Daca simti nevoia sa purtam un dialog pe marginea acestor intrebari, apasa aici. Nu ezita sa imi scrii un mesaj sau sa ma contactezi pentru o sedinta de coaching.

Articole Asemanatoare

Despre mine

Lectiile sau experientele de viata sunt de doua feluri: cele pe care le intelegi, le rezolvi si mergi mai departe sau cele pe care nu le poti rezolva singur, sau ai incercat si le-ai rezolvat prost, caz in care apelezi la ajutor de specialitate.

Pentru asta ai nevoie de un coach care sa faca din tine o persoana autonoma, mai „treaza”, mai activa si mai performanta, sa iti genereze viziune, speranta, energie si sa te tina motivat pana la atingerea telului propus.