Acceptare

ACCEPTAREA – PRIMUL PAS CATRE VINDECARE

Suntem atat de familiarizati cu noi, cei care suferim neputinte, esecuri, nefericire, incat ne este foarte greu sa vedem si celalalta latura a noastra, sa ne recunoastem si sa ne bucuram de partile noastre bune, de calitatile si potentialul nostru.

Cu totii ne-am nascut cu potentialul de a fi fericiti si a ne implini viata, insa, in mod inconstient, alegem sa il ignoram, pentru ca de cele mai multe ori frica de vulnerabilitate este mai mare decat dorinta. Ne investim in schimb energia in a respinge si ascunde in intuneric, departe de privirile celorlalti, acele laturi ale personalitatii nostre care ne provoaca rusine, dezgust, frica, furie, inferioritate, fara sa intelegem ca in realitate odata cu ele, ne respingem pe noi insine.

De aceea, in procesul dezvoltarii personale va trebui sa ne canalizam energia in sensul asumarii si al acceptarii de sine. Ne este teama sa ne angajam intr-un astfel de proces deoarece credem ca trebuie sa ne schimbam, sa devenim altceva decat suntem, cand in realitate avem nevoie sa ne vindecam.

Este foarte important sa acceptam ca in noi exista rani care trebuiesc vindecate si sa intelegem ca nu noi suntem cei vinovati pentru aceste rani, sau ca le-am meritat fiindca ceva este in neregula cu noi.

Oamenii cred in pedeapsa ca fiind un mijloc de a anula culpabilitatea. In realitate, legea universala a iubirii afirma exact contrariul si anume ca iubirea inseamna acceptare deplina, dincolo de intelegere, dincolo de judecata si vinovatie. Cu cat ne vom considera vinovati si ne vom pedepsi mai mult, cu atat vom atrage oameni si situatii care sa ne aminteasca de acest adevar universal.

A ne simti vinovati si rusinati ingreuneaza procesul de iertare de sine in aceeasi masura in care ne impiedica sa ii iertam si pe semenii nostri. Din contra, ar trebui sa ne simtim recunoscatori acelora care ne ajuta sa ne constientizam ranile si care ne creaza oportunitatea de a le vindeca.

Imaginati-va un triunghi cu toate laturile egale iar fiecare latura reprezinta iubirea/iertarea de sine; iubirea/iertarea pe care le-o acord celorlalti; iubirea/iertarea pe care mi-o ofera ceilalti. Acest proces se genereaza la infinit, indiferent de ce vom pune in schimb: respingere, tradare, nedreptate, umilinta.

Insa, nu putem ierta ceea ce nu am acceptat. Acceptarea are o dimensiune spirituala, in comparatie cu lucrarea egoului care se desfasoara exclusiv la nivelul mintii, prin ganduri care perturba si denatureaza realitatea.

Practicand acceptarea inseamna sa ne ascultam in sfarsit inima si nu egoul, inseamna sa ne recapatam puterea interioara, deoarece egoul este responsabil pentru toate fricile noastre, pe cand inima cunoaste nevoile noastre adevarate.

Astfel, acceptarea neconditionata nu poate veni decat din inima si, pe masura ce egoul se diminueaza, redevenim noi insine. Pe masura ce se instaleaza acceptarea, ranile se diminueaza si dor din ce in ce mai putin atunci cand sunt activate.

Primul pas pe care il avem de facut este sa ne acceptam propriul ego si sa intelegem ca intentiile sale de a ne proteja au fost bune. Respingandu-l nu facem altceva decat sa ne respingem inca odata pe noi insine.

Initial, Egoul a aparut ca un scut protector, asa ca el a lucrat cum a stiut el mai bine, ascunzand ranile, insa mentinandu-le in acelasi timp nevindecate. El este cel care ne-a furnizat un set de credinte care ne-a limitat perspectiva, din dorinta de a ne feri sa retraim ranile din copilarie si din teama ca nu vom putea face fata suferintei.

De aceea este atat de greu sa ne confruntam cu suferinta stocata in adancul inimii. Este nevoie de o decizie ferma si asumata pentru a reusi sa trecem din nou prin acea suferinta, sa o aducem in lumina si sa o vindecam.

Identificand treptat credintele limitative dupa care egoul ne-a condus si ne-a controlat viata, in loc sa credem, vom sti ceea ce este bine pentru noi. Cu cat vom crede mai putin, cu atat vom sti mai mult deoarece cunoasterea ne va veni din intuitia noastra, cea pe care egoul a blocat-o pana acum.

Acceptarea de sine presupune sa iti dai voie sa traiesti experienta de a te simti bine cu tine chiar si atunci cand altii nu sunt de acord cu ce faci sau cu ce spui, chiar atunci cand gresesti. Doar asa iti vei putea asuma consecintele si vei ocupa locul care iti revine in acesta lume.

Pentru a ne recapata linistea avem nevoie sa actionam si sa facem primul pas spre impacare. Vom pune capat astfel unei rani care a provocat atata suferinta si vom opri transmiterea ei mai departe generatiilor viitoare.

Articolul este inspirat din publicatiile autoarei Lise Bourbeau

Articole Asemanatoare

Despre mine

Lectiile sau experientele de viata sunt de doua feluri: cele pe care le intelegi, le rezolvi si mergi mai departe sau cele pe care nu le poti rezolva singur, sau ai incercat si le-ai rezolvat prost, caz in care apelezi la ajutor de specialitate.

Pentru asta ai nevoie de un coach care sa faca din tine o persoana autonoma, mai „treaza”, mai activa si mai performanta, sa iti genereze viziune, speranta, energie si sa te tina motivat pana la atingerea telului propus.